Meditatia Hooponopono

Este minunata si foarte puternica!

De cateva ori:
Inspirati, retineti aerul;
Expirati, retineti aerul.

Draga Tata, Preaiubit Creator,
in care imi aflu odihna si salasul, si in care fiinta mea exista,
Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit o noua zi
in care sa pot invata caile Tale,
in care sa-ti pot sluji Tie si Creatiei Tale.
Imi pare rau ca te-am uitat si ca am uitat cine sunt eu, cu adevarat,
si care este scopul meu real.
Prea-marite Doamne, te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc pentru iubirea ta neconditionata,
Tie, care imi reamintesti ca sunt creat dupa chipul si asemanarea Ta,
o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina.
Si chiar si asa, eu Te-am uitat
si mi-am uitat menirea, de atatea ori inainte.
Eu, in mod profund si total, ma accept si ma iert pe mine
Si pe oricine altcineva care ar putea fi implicat
Si decid sa fiu mai atent in viitor.

Sine al meu cel mai Inalt, tu esti conexiunea mea cu Divinitatea,
Tu esti sursa intregii inspiratii, tu esti partea din mine care salasluieste alaturi de Creator.
Tu esti mesagerul care imi aduce gandurile de iubire ale lui Dumnezeu,
compasiunea si intelegerea.
Tu esti calauza mea interioara care asculta rugaciunile mele si le inalta in dimensiunile ceresti.
Imi pare rau daca, de-a lungul timpului, dragul meu Sine Superior, felul in care m-am purtat a pus obstacole in calea ta.
Te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc pentru tot ceea ce faci
pentru ca eu sa pot experimenta o viata plina de abundenta, iubire si sanatate.
Si chiar si asa, comportamentul meu si gandurile mele nu sunt intotdeauna in concordanta cu planul tau.
Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care este implicat.

Draga mea Minte,
Tu esti partea din mine care imi da posibilitatea sa comunic cu lumea din afara.
Dragul meu Sine Superior,
Imi pare rau ca am acceptat ganduri negative in constiinta mea, fara sa ma opun.
Te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc.
Acum, decid sa fiu mai atent, drag Sine Superior, la calitatea gandurilor mele,
pentru a patrunde in dimensiunea ta.
Decid acum sa vad si sa spun bun venit gandurilor de iubire, curaj, speranta, sarguinta, protectie si compasiune.
Iti multumesc pentru ca purifici si anulezi toate gandurile negative indreptate asuprea mea si a altora.
Si chiar si asa, am permis, uneori, ca ganduri negative sa intre in mintea mea.
Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.

Dragi amintiri,
Voi sunteti vocea negativa a ego-ului meu, sursa tuturor dificultatilor pe care le experimentez in viata mea.
Imi pare rau ca sunteti, inca, acolo.
Stiu ca eu nu pot sa va fac sa taceti, sau sa va scot afara.
Pentru ca, daca as fi putut, as fi facut acest lucru deja, cu draga inima.
Dar, chiar si asa, voi sunteti inca acolo, aducand suferinta in viata mea.

Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a fost implicat.

Eu sunt o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina
si stiu ca ii pot cere Creatorului meu sa va purifice si sa va elibereze din constiinta mea.

Acum, imi asum intreaga responsabilitate, drag Sine Superior, pentru existenta voastra, dragi amintiri, oricum ati fi voi si de oriunde ati fi venit.

Stiu ca felul in care ma comport, toate reactiile si gandurile inaintasilor mei sunt responsabile pentru faptul ca voi va aflati acolo, dragi amintiri.
Eu va iubesc si va multumesc pentru ca mi-ati oferit oportunitatea de a prelua controlul si de a realiza unificarea mintii mele.

Iar acum, te rog, drag Sine Superior, sa lasi sa plece, sa eliberezi amintirile.
Misiunea ta a fost indeplinita si nu mai este necesara.
Lasa-le sa plece, elibereaza-le.
Iar acum, il rog pe Tatal meu Ceresc, ca tu, drag Sine Superior, sa purifici toate aceste amintiri si sa anulezi toate efectele negative, in timp si spatiu.
Si chiar si asa, stiu ca sunt responsabil pentru amintirile mele.
Cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.

De cateva ori:
Inspirati, retineti aerul;
Expirati, retineti aerul.

Sursa: http://naturadivina.com

Tratamentele naturiste miraculoase ale Parintelui Arsenie Boca

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

O femeie avea pietre la fiere si a mers la parintele Arsenie.

Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus ” ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu. Cand te duci acasa sa te duci sa iti cumperi si sa iti face ceai de limba cerbului cu coaja de portocala, dar neindulcit. Bea asa timp de cateva luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control.” Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip. O piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai se zdrobeste pe cale naturala. Sa incerce toti care au probleme cu fierea si sa vada cum se vor simti.

Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că „transpirăm” din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. Îi spuneam că îmi cade părul, iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate.

Altădată a venit un bolnav de plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine, spunându-i că „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.

Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri.

Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei (al bolii). Ferirea de frig ajunge.

Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor.

Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă), dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. Părintele o întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?”, iar ea îi răspunde: “Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,”. Părintele o întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie îi spune: “Mă, şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”. “Da, Părinte”. “Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie, şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”. După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi spusese Părintele.

Odata Parintele a spus: “Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul””. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).

Când eram copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete). Numele de fată îl aveam Andreiaş. Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa, vino-ncoace”. Când s-a apropiat i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă sfinţită: „Cu ea să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat. De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica – Făgăraş)

O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire. Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului. Părintele a întrebat-o : Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu-Tatăl, în Maica Domnului? Ea a răspuns: Cred din toată inima. La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred. Părintele i-a zis fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi! Ea a răspuns că nu poate. Atunci Părintele i-a zis iarăşi: Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino la mine! Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată, şi a mers spre Părintele Arsenie. Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un bal şi astfel la scurt timp fata a murit.

Părintele Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure. Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească. Vor fi vremuri grele, iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă. Mulţi credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi duhurile necurate. (Bârsan Elena – Sâmbăta de Sus)

A venit în biserică un om şi l-a intrebat pe Părintele dacă să mai mănânce fructe şi legume din grădină, că sunt radiaţii multe. Părintele a zis: „Măi, să pice din cer otravă pe pământ şi să mănânci; cine are credinţă, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Imi amintesc ca la Ramnicu Valcea era un medic endocrinolog de exceptie, dr. Romulus Popescu. Era credincios (pe biroul lui se afla mereu Pravila de la Govora si viata sfantului din ziua respectiva), iar ca medic, parea de neintrecut. Cunostea bolnavul dupa mers, dupa cautatura ochilor. Se uita la el si spunea ceea ce se si intampla negresit: “In doi ani, omul acesta vine la mine”. Indragindu-l si respectandu-l in mod deosebit, ne-am gandit sa punem la cale o intalnire a medicului cu parintele – lucru care s-a si petrecut. L-am adus pe Romulus Popescu la Prislop, am batut la usa chiliei si, parintele, stand cu spatele la usa, a zis fara sa priveasca spre noi: “Hai doctore. De cand te astept!”. Nimeni nu stie ce au discutat unul cu altul. O zi si o noapte au stat zavorati in chilie. Cand a iesit de la parintele, doctorul era ca de pe alta lume, transfigurat si plin de lumina. Intrebandu-l ce s-a intamplat, Romulus Popescu a spus doar atat: “Nu stiu cand a trecut noaptea”. Insistand, el a mai adaugat, ca un rezumat si o concluzie: “Ce sa va spun, maicilor? Daca cineva n-ar avea picioare si ar implini intocmai ce spune parintele, omului aceluia i-ar creste picioarele la loc!“”.

De obicei, pătimesc de cancer cei ce nu postesc niciodată. Cancerul încă n-are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării. Cancerul, această misterioasă anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zonă necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos. Bănuiesc despre roiul celulelor canceroase că au chiar o altă formă cromozomică; în tot cazul recesivitatea e sigură.

Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger. Îmbrăcată subţire, cu pantofi decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni. La mormântul Părintelui însă, ceva s-a năruit în mine. Am început să plâng fără contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le săvârşisem. Nu ştiu cât timp am stat la mormânt, dar când am revenit în curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfăşietor să rămân acolo, să nu mă mai despart de Părintele. Era peste puterile mele să mai plec. Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic.Credeau că am înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic. Într-o secundă am lăsat în urmă tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei. Am câştigat infinit mai mult: ajutorul şi mângâierea Părintelui. (Maica Maria – Măn. Prislop)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie:

- Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal.

- Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.

- De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.

- Bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu cârtim la necazuri.

- Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.

- Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

Parintele Arsenie ne sfatuia ca atunci cand avem o problema sa spunem de 9 ori rugaciunea Tatal Nostru.

Tatal nostru Care esti in ceruri Sfinteasca-se numele Tau Vie imparatia Ta Faca-se voia Ta Precum in cer asa si pre Pamant Painea noastra cea de toate zilele Da-ne-o noua astazi Si ne iarta noua gresalele noastre Precum si noi iertam gresitilor nostri Si nu ne duce pre noi in ispita Ci ne izbaveste de cel rau Ca a Ta este imparatia Puterea si Slava In numele Tatalui Al Fiului Al Sfantului Duh Amin.

El recomanda sa spunem cat mai des rugaciunea de mai sus (Tatal nostru) si rugaciunea inimii – “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine … (numele)”.

Aceste doua rugaciuni pot fi retinute usor si pot fi spuse oricand, acasa, pe strada, pe drum, etc. Spunand aceste rugaciuni in gand sau cu voce tare incepi sa le simti, incep sa iti lipseasca cand din varii motive uiti sa le spui.

Surse: http://www.e-dimineata.ro/ [photo1];  [photo2];  [photo3].

RUGACIUNE

pentru restabilirea comunicarii cu Dumnezeu

Doamne,

Te rog ajută-mă să scap de temerile

care mă împiedică să îți aud vocea și 

sfaturile, și să îți simt iubirea pe care

mi-o porți. Te rog ajută-mă să îmi 

elimin temerile care mă împiedică

să am o încredere deplină în tine

și în mine însumi.

Îți mulțumesc. Amin!

(Doreen Virtue, „Călăuzirea divină”)

Convorbire cu Dumnezeu

- Ce dorești să ne comunici pe tema comunicării cu Tine?

- Practicați cât mai des această comunicare! Întotdeauna îmi face mare plăcere să știu că dragii Mei copii sună acasă. Iubirea din inimile voastre atunci când vă adresați Mie îmi desfată inima, iar iubirea Mea răsdpunde iubirii voastre și pătrunde în voi. Comunicarea dintre noi este un dar universal, pe care nu îl putem oferi niciodată prea des sau prea curând. Nu mai aștepta să te bucuri de acest dar, căci el îți aparține chiar acum.

- Ai o manieră preferată de a ne adresa Ție?

- Singurul lucru pe care îl prefer este să o faceți cât mai des cu putință. Din păcate foarte mulți oameni se tem atât de tare să îmi asculte vocea încât preferă să amâne acest lucru pentru „mai târziu.” 

- Mai târziu?

- Da, atunci când se vor afla într-un mare necaz. Din păcate, în acele momente, inimile lor sunt prea împovărate de vinovăție, așa că îmi invocă numele cu spaimă și cu voci tremurătoare. Întotdeauna mă întristează să văd cât de greu le vine copiilor Mei să sune acasă.
Nu vă temeți niciodată că vă voi pedepsi atunci când vă aruncați în brațele Mele pline de iubire, sperând să fiți mângâiați. Tot ce îmi doresc Eu este ca voi să vă bucurați de întreaga glorie pentru care v-am creat, iar acesta este adevărul curat. Eu nu vă cer altceva decât să fiți onești cu Mine, astfel încât să vă pot onora așa cum se cuvine cererile, oferindu-vă exact ceea ce vă doriți.

Dacă vă adresați Mie cu toată sinceritatea, Eu nu mai trebuie să „pierd timpul” (în sensul pământesc al cuvântului) pentru a afla ce vă doriți cu adevărat. În schimb, dacă îmi adresați numai jumătăți de adevăr sau chiar minciuni, pentru a scăpa astfel de „mânia lui Dumnezeu”, Mă văd nevoit să vă explic mai întâi care este adevărata semnificație a lucrurilor pe care mi le cereți. De aceea vi se pare atât de des că cererile voastre sunt amânate sau nu sunt îndeplinite deloc. La fel ca în cazul relațiilor voastre terestre, onestitatea reprezintă cheia unei comunicări perfecte.

Dumnezeu a insistat de asemenea asupra importanței de a ne face timp pentru a conversa cu El și de a fi focalizați atunci când facem acest lucru, la fel cum procedăm atunci când vorbim cu o persoană dragă de pe Pământ. Iată cum s-a exprimat El:

- Mulți oameni se grăbesc foarte tare atunci când Mi se adresează de parcă ar dori să încheie cât mai rapid conversația cu Mine. Este infinit mai bine să îmi adresați dorințele voastre de-a lungul mai multor zile, săptamâni și chiar luni, decât să le condensați într-o singură ședință în timpul unui scurt moment al săptămânii. Vorbiți cu Mine atunci când conduceți mașina, în drum spre serviciu. Vorbiți cu Mine atunci când așteptați la coadă la supermarket sau atunci când vă plimbați. Nu contează contextul în care vă adresați Mie. Important este să o faceți cât mai des, copiii Mei. Vorbiți mai mult cu Mine!

(Doreen Virtue, „Călăuzirea divină”, pag. 6-8)
Sursa: [foto]

Rugaciunea Sfântului Dimitrie de Rostov

„Vino, Lumina mea, și luminează-mi întunericul!
Vino, Viața mea, și înviază-mă din morți!
Vino, Vindecătorul meu, și vindecă-mi rănile!
Vino, Flacără a iubirii cerești, și arde spinii păcatelor mele, înflăcărându-mi inima cu flacăra iubirii Tale!
Vino, Stăpânul meu, șezi pe tronul inimii mele și stăpânește acolo, fiindcă doar Tu ești Stăpânul și Domnul meu!”

Sursa: [foto]

Îngerasul

Înger, îngeraşul meu

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Şi mă-nvaţă să fac bine!

Eu sunt mic - tu fă-mă mare;

Eu sunt slab - tu fă-mă tare;

În tot locul mă-nsoţeşte

Şi de rele mă fereşte!

Doamne, îngeraşii Tăi

Fie păzitorii mei,

Fie noapte, fie zi,

Cât pe lume voi trăi.

Amin!

Sursa: [foto]